Adevărat domn este cel ce are suflet şi caracter domnesc; cel care ţine minte obârşia sa domnească, cerească, de la Dumnezeu; cel care înalţă gândurile şi rugăciunile sale la Domnul, Tatăl său; cel care iubeşte adevărul şi caută dreptatea în numele Dumnezeului adevărului şi al dreptăţii.
Cel ce face faptele milostivirii şi ale bunătăţii, care nu dispreţuieşte pe cei neputincioşi şi nu îi pizmuieşte pe cei trufaşi; cel care se socoate slugă a lui Dumnezeu şi a poporului; cel care întrebuinţează scurtul său veac pământesc nu spre lenevie şi ruginire, ci spre proslăvirea lui Dumnezeu, spre mântuirea sa şi a aproapelui; cel ce primeşte cu recunoştinţă, rabdă cu nădejde şi moare cu credinţă; cel ce , după cuvintele lui Pavel, bine voieşte întru neputinţe, întru defăimări, întru nevoi, întru prigoane, întru strâmtorări pentru Hristos (II Cor 12,10).
Toţi aceştia care au lăsat amăgitoarea domnie pământească şi au mers după Hristos, sunt domni ai lui Dumnezeu, nobili ai lui Hristos, aristocraţie cerească.
